TUȘÉU, tușeuri, s. n. 1. Palpare a unui organ anatomic, intern sau a unei cavități anatomice naturale, spre a constata starea lor; metodă de investigarea unei cavități naturale. 2. Felul în care un pianist atinge clapele pianului în timpul execuției unei piese muzicale. 3. (Impr.) Tușă1 (IV). – Din fr. toucher.TUȘÉU s.n. 1. (Med.) Palpare a unui organ, spre a se constata starea sănătății lui; tact. ♦ Senzație produsă de pipăirea cu mâna a unei țesături pentru a-i constata gradul de finețe. 2. Fel de a executa o bucată muzicală la un instrument cu claviatură. 3.
Fel de a aplica culorile în pictură; tușă (I,1) [în DN]. [ fr. touché].TUȘÉU s. n. 1. (med.) examinare prin palpare a unui organ intern, spre a se constata starea sănătății lui; tact. 2. senzație produsă de pipăirea cu mâna a unei țesături pentru a-i constata gradul de finețe. 3. manieră de a apăsa tastele la un instrument cu claviatură (la pian). 4. fel de a aplica culorile în pictură. ( fr. touché)tușéu s. n., art. tușéul; pl. tușéuriTUȘÉU ~ri n. 2) Manieră tehnică interpretativă a unui pianist. /fr. toucher