TURUIALĂ

TURUIÁLĂ, turuieli, s. f. (Fam. și depr.) Faptul de a turui; debit verbal continuu și rapid; turuitură. – Turui

+ suf. -eală.TURUIÁLĂ s. turuitură. (O ține într-o ~.)turuiálă s. f., g.-d. art. turuiélii; pl. turuiéli