TURNĂTORÍE, (1, 3) turnătorii, s. f. 1. Atelier, secție, întreprindere în care se execută operațiile de turnare¹ a metalelor. 2. Meseria turnătorului (1); tehnica turnării metalelor. 3. Fig. Pâră, denunț, calomnie la adresa cuiva. – Turnător + suf. -ie.
TURNĂTORÍE s. (IND.) (rar) fonderie. (Secția de ~ a uzinei.)
turnătoríe s. f., art. turnătoría, g.-d. art. turnătoríei; (ateliere, denunțuri) pl. turnătoríi, art. turnătoríile
TURNĂTORÍE ~i f. 1) Atelier (sau secție într-o întreprindere) unde se execută operații de turnare a metalelor în forme. 2) Tehnica turnării metalelor. 3) rar Meseria turnătorului. 4) fam. Informare a unor persoane sau organe în drept despre comiterea unei infracțiuni; denunț; pâră. [G.-D. turnătoriei] /turnător + suf. ~ie