TURNĂTÓR, -OÁRE, turnători, -oare, s. m. și f. 1. Muncitor din industria metalurgică specializat în lucrări de turnare1 a metalelor. 2. (Fam.) Epitet depreciativ dat unei persoane care pârăște, denunță pe cineva; denunțător. – Turna1 + suf. -ător.
TURNĂTÓR adj., s. v. pârâcios, pârâtor.
TURNĂTÓR s. (înv.) vărsător. (~ de clopote.)
TURNĂTÓR s. v. denunțător.
turnătór s. m., pl. turnătóri
TURNĂTÓR ~i m. 1) Muncitor specializat în operații de turnare a metalelor. 2) fam. depr. Persoană care denunță; pârâtor; delator; denunțător. /a turna + suf. ~tor
turnătoáre s. f., g.-d. art. turnătoárei; pl. turnătoáre