TURNÁT3, -Ă, turnați, -te, adj. 1. Care a fost supus operației de turnare1. Oțel turnat. 2. (Fig.) (Despre îmbrăcăminte sau încălțăminte) Care se potrivește foarte bine pe corpul cuiva, exact pe măsură. – V. turna1.
TURNÁT1 s. n. Turnare1. – V. turna1.
TURNÁT2 s. n. Turnare2. – V. turna2.
TURNÁT adj. 1. (înv. și reg.) sleit. (Fontă ~.) 2. (înv.) leit. (O haină ~ pe el.)
TURNÁT s. turnare, vărsare. (~ul băuturii în pahare.)
turnát s. n.
turnát adj. m., pl. turnáți; f. sg. turnátă, pl. turnáte
TURNÁ1, torn, vb. 1, Tranz. I. 1. A vărsa un lichid sau, p. ext., un fluid în, pe sau peste ceva. ◊ Expr. A turna ulei pe rană = a alina necazurile cuiva, vorbindu-i cu înțelegere și compasiune. ♦ Intranz. impers. (Fam.) A ploua torențial. 2. A vărsa un material lichid într-un tipar (pentru ca, prin răcire sau în urma unei reacții chimice, să se obțină un obiect solid de forma tiparului). II. Fig. 1. (Fam.) A compune, a redacta ceva (la repezeală). ♦ A formula ceva (în scris sau verbal) pentru a înșela pe cineva. 2. (Fam.) A duce pe cineva la închisoare; a închide. 3. A trage pumni, a bate pe cineva. III. Fig. (Fam.) A pârî, a denunța pe cineva. – Lat. tornare „a învârti, a răsuci”.
TURNÁ2, turnez, vb. I. Tranz. A înregistra succesiv pe peliculă, cu un aparat de luat vederi, secvențele care alcătuiesc un film cinematografic; p. gener. a realiza sau a participa la realizarea unui film cinematografic. – Din fr. tourner.
A TURNÁ1 torn tranz. 1) (substanțe lichide, pulverulente, granuloase) A face să curgă prin răsturnarea unui recipient (în, pe sau peste ceva); a vărsa. ~ apă în pahar. ◊ ~ ulei pe rană a alina durerea cuiva. ~ gaz în foc a ațâța și mai tare spiritele. ~ cu găleata (sau ca din găleată) a ploua torențial. 2) tehn. (obiecte) A obține, vărsând un amestec special într-un tipar. ~ o statuie de bronz. 3) fam. A compune la repezeală. ~ o scrisoare. ◊ ~ la gogoși (sau verzi și uscate) a spune minciuni.4) fam.(persoane) A învinui de lucruri considerate reprobabile și ținute în taină, dându-le în vileag cu intenții rele (în fața unor persoane sau a unor organe oficiale); a denunța; a pârî; a declara. /lat. tornare
A TURNÁ2 ~éz tranz. (filme cinematografice) A realiza, folosind anumite mijloace și procedee tehnice. /fr. tourner
TURNÁT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A TURNA. 2) (despre haine) Care este bine ajustat pe corp; exact pe măsură. /v. a turna
TURNÁ vb. I. tr. A realiza un film cinematografic, înregistrând pe peliculă diversele scene. [ fr. tourner].
TURNÁ vb. tr. a realiza un film cinematografic. ( fr. tourner)
TURNÁ vb. 1. a vărsa. (~ apa în lighean.) 2. a pune. (Mai ~ două picături; ~ benzină pe foc.) 3. a vărsa. (Afară ~ cu găleata.) 4. (înv. și reg.) a slei, (înv.) a vărsa. (A ~ un clopot, o statuie, o piesa metalică.)
TURNÁ vb. v. denunța, înapoia, întoarce, pârî, reclama, reveni, spune, veni.
TURNÁ vb. a produce, a realiza. (A ~ un film.)
turná (torn, -át), vb. – 1. (Înv.) A se întoarce, a se inapoia, a veni înapoi. – 2. A vărsa, a împrăștia un lichid. – 3. A pune în pahare vin sau altă băutură. – 4. (Impers.) A ploua cu găleata. – 5. A topi, a modela. – 6. A crea, a făuri, a inventa. – 7. A face, a fabrica. – 8. (Arg.) A reține, a aresta. – Mr. tornu, turnai, turnare, megl. torn, turnari, istr. tornu. Lat. tornare (Philippide, Principii, 48; Șeineanu, Semasiol., 163; Pușcariu 1748; REW 8794), cf. it. tornare, prov., cat., sp., port. tornar, fr. tourner. Pentru evoluția semantică, cf. vărsa, sp. verter. – Der. înturna, vb. (a da înapoi, a se întoarce; a ocoli, a schimba direcția, a se roti; a înapoia, a restitui; a opri, a deține, a conține); înturnat, s. n. (cotitură, regres); înturnător, adj. (carecare face să cotească sau să se rotească); înturnătoare, s. f. (regres, restituire), înv.; turnat, adj. (pus în pahare; modelat, alipit; potrivit, dichisit); turnător, s. m. (care topește metal); turnătorie, s. f. (topitorie); turnătură, s. f. (act magic care se execută aruncînd apă în calea cuiva); turnăței, s. m. pl. (varietate de tăiței); răsturna, vb. (a trînti; a da jos, a tăvăli); răsturnător, adj. (care răstoarnă); răsturniș, s. n. (coastă abruptă). Der. neol. turnant, adj., din fr. tournant; turnesol, s. m., din fr. tournesol; turneu, s. n. (voiaj, expediție, se spune mai ales despre călătoriile de inspecție sau despre cele ale companiilor teatrale), din fr. tournée; turnir (var. înv. turner), s. n., din germ. Turnier; turnură, s. f., din fr. tournure.
turná (un lichid) vb., ind. prez. 1 sg. torn, 3 sg. și pl. toárnă
turná (un film) vb., ind. prez. 1 sg. turnéz, 3 sg. și pl. turneáză