TURICÉL, turicei, s. m. Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu frunzele bazale dispuse în rozetă și acoperite cu peri, cu fiori mici, albe sau gălbui (Turritis glabra).
– Et. nec.turicél s. m., pl. turicéi, art. turicéiiTURICÉL ~i m. Plantă erbacee cu tulpina e****ă, cu frunzele bazale păroase, cu fructe în formă de păstaie. /Orig. nec.