TURCÉȘTE adv. Ca turcii, în felul turcilor; în limba turcă. ◊ Expr. A sta (sau a ședea) turcește = a sta jos cu picioarele încrucișate sub corp, ca orientalii. A vorbi (sau a grăi, a bolborosi) turcește = a vorbi o limbă neînțeleasă; a rosti cuvintele neclar, încât nu este înțeles. – Turc + suf. -ește.
TURCÉȘTE adv. 1) În felul turcilor; cum obișnuiesc turcii; ca turcii. ◊ A ședea (sau a sta) ~ a ședea cu picioarele încrucișate sub corp. 2) În limba turcă. A vorbi ~. ◊ A vorbi (sau a bolborosi) ~ a vorbi neclar; a spune ceva de neînțeles. /turc + suf. ~ește
turcéște adv.
TURCÍ, turcesc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) asimila cu populația turcă (și cu religia mahomedană). ♦ Refl. (Fam.) A se îmbăta. – Din turc.
A SE TURCÍ mă ~ésc intranz. A adopta limba, cultura și obiceiurile turcilor; a deveni asemănător cu turcii. /Din turc
A TURCÍ, turcésc tranz. A face să se turcească. /Din turc
TURCI s. v. păpădie.
TURCÍ vb. (înv. și pop.) a se păgâni.
TURCÍ vb. v. ameți, chercheli, îmbăta, tur-menta.
turcí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. turcésc, imperf. 3 sg. turceá; conj. prez. 3 sg. și pl. turceáscă