TURBIN(O)- elem. „cornet nazal”. ( engl. tubin/o/-, cf. lat. turbo, -inis)
TURBÍNĂ, turbine, s. f. Motor alcătuit dintr-un rotor (solidarizat cu un arbore) și dintr-un stator, care transformă energia potențială a unui fluid în energie mecanică de corp solid. – Din fr. turbine.
TURBÍNĂ ~e f. tehn. Motor cu rotor care transformă energia potențială a unui flux de apă sau a aburilor în energie mecanică. ~ hidraulică. [G.-D. turbinei] /fr. turbine
TURBÍNĂ s.f. Motor cu rotor pus în mișcare de un lichid sau de un gaz, utilizat ca forță motoare. [ fr. turbine].
TURBÍNĂ s. f. mașină de forță dintr-un stator și un rotor constituit din unul sau mai multe discuri cu palete ori cupe, montate pe un arbore, care transformă energia potențială a unui fluid în energie mecanică, transmisă apoi arborelui rotorului. ( fr. turbine)
TURBINĂ DE FORÁJ s. (IND.) turbobur, turbofor, turbotrepan.
turbínă s. f., g.-d. art. turbínei; pl. turbíne