TÚNET, tunete, s. n. 1. Zgomot puternic care însoțește o descărcare electrică atmosferică (fulger sau trăsnet). ♦ (Rar) Trăsnet. 2. Fig. Zgomot puternic, răsunător. – Lat. tonitrum (după sunet).
TÚNET s. (reg.) durăt, (înv.) tun. (Ploaie cu ~e si trăsnete.)
TÚNET s. v. trăsnet, trăsnitură.
túnet s. n., pl. túnete
TÚNET ~e n. 1) Zgomot puternic care însoțește fulgerul. 2) fig. Zgomot mare, răsunător. ~ de voci. ~ de aplauze. /a tuna + suf. ~et