TUMOÁRE, tumori, s. f. Masă de țesut nou format care se dezvoltă într-un organism prin înmulțirea exagerată, patologică a unor celule. [Var.: tumóră s. f.] – Din fr. tumeur, lat. tumor, -oris.
TUMOÁRE s.f. Nume generic dat excrescențelor patologice, constituite dintr-un țesut de formație nouă rezultat dintr-o activitate anormală a celulelor. // (În forma tumor-, tumori-) Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la o) tumoare”, „de tumoare”. [Var. tumoră s.f. / fr. tumeur, cf. lat. tumor].
TUMOÁRE s. f. excrescență patologică, dintr-un țesut de formație nouă, rezultat dintr-o activitate anormală a celulelor. ( fr. tumeur, lat. tumor)
TUMOÁRE s. (MED.) 1. neoformație. 2. tumoare malignă v. cancer.
tumoáre s. f., g.-d. art. tumórii; pl. tumóri
TUMOÁRE ~óri f. med. Țesut nou format care se dezvoltă prin înmulțirea anormală și patologică a unor celule și care tinde spre autonomie biologică. ~ benignă. ~ malignă. [G.-D. tumorii] /fr. tumeur, lat. tumor, ~oris
TUMORI- v. tumoare.
TUMOR(I)- elem. „tumoare, umflătură”. ( fr. tumor/i/, cf. lat. tumor)