TUMEFIÁ, pers. 3 tumefiază, vb. I. Refl. (Despre țesuturi) A-și mări volumul datorită unei tumefacții; a se umfla. [Pr.: -fi-a] – Din fr. tuméfier.
TUMEFIÁ vb. I. refl. (Despre țesuturi) A-și mări volumul datorită unei tumefacții; a se umfla. [Pron. -fi-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / tuméfier, cf. lat. tumefacere – a umfla].
TUMEFIÁ vb. refl. a prezenta o tumefacție; a se umfla. ( fr. tuméfier)
TUMEFIÁ vb. (MED.) a se inflama, a se obrinti, a se umfla, (reg.) a se boboti. (Brațul s-a ~.)
tumefiá vb. (sil. -fi-a), ind. prez. 1 sg. tumefiéz, 3 sg. și pl. tumefiáză; conj. prez. 3 sg. și pl. tumefiéze (sil. -fi-e-); ger. tumefiínd (sil. -fi-ind)
A SE TUMEFIÁ pers. 3 se ~áză intranz. rar (despre țesuturi, organe) A-și mări volumul peste limitele normale (din cauza unor afecțiuni, traume, infecții etc.); a se umfla; a se inflama. [Sil. -fi-a] /fr. tuméfier