TUMEFÁCȚIE, tumefacții, s. f. Umflătură patologică apărută într-o regiune a corpului, datorită unei infecții, unei tulburări circulatorii etc.; umflătură. – Din fr. tuméfaction.
TUMEFÁCȚIE s.f. Umflătură care apare într-o parte a corpului, fiind provocată de tulburări ale circulației sângelui sau ale limfei; tumescență. [Gen. -iei. / cf. fr. tuméfaction, lat. tumefactus – umflat].
TUMEFÁCȚIE s. f. umflătură a unui țesut sau organ provocată de tulburări ale circulației sângelui sau limfei; tumescență. ( fr. tuméfaction)
TUMEFÁCȚIE s. (MED.) 1. v. tumefiere. 2. (concr.) inflamație, umflătură, (livr.) tumescență, (prin Transilv.) aprinsură, (prin Bucov.) badraganie. (O ~ benignă a țesutului.)
tumefácție s. f. (sil. -ți-e), art. tumefácția (sil. -ți-a), g.-d. art. tumefácției; pl. tumefácții, art. tumefácțiile (sil. -ți-i-)
TUMEFÁCȚIE ~i f. med. Umflătură locală datorată unei infecții sau unor tulburări în circulația sângelui sau a limfei; tumescență. [G.-D. tumefacției; Sil. -ți-e] /fr. tuméfaction