TUMBÁC s. n. v. tombac.
TUMBÁC s.n. v. tombac.
tumbác, tumbácuri, s.n. (înv.) 1. abanos, lemn negru. 2. alamă; tombac.
tumbác s. m. – Bronz. – Var. tombac. Mr. tumbachi. Tc. tumbak (Șeineanu, II, 368), cf. sp. tumbaga.