TUFLÍ, tuflesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A pune pe cap o căciulă, o pălărie etc. cu o mișcare rapidă și la întâmplare. – Et. nec.tuflí vb. (sil. -fli), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tuflésc, imperf. 3 sg. tufleá;
conj. prez. 3 sg. și pl. tufleáscăA TUFLÍ ~ésc tranz. fam. 1) (mai ales căciuli, pălării) A îndesa (pe cap) la repezeală, inestetic. 2) (materiale moi) A arunca iute și neglijent (astupând sau acoperind ceva). /Onomat.