TRUNCHIÁT, -Ă, trunchiați, -te, adj. (Adesea fig.) Tăiat, fragmentat, mutilat, retezat. [Pr.: -chi-at] – V. trunchia.
TRUNCHIÁT adj. v. retezat.
TRUNCHIÁ, trunchiez, vb. I. Tranz. (Adesea fig.) A ciunti, a reteza, a mutila; a fragmenta, a tăia. [Pr.: -chi-a] – Din trunchi.
A TRUNCHIÁ ~éz tranz. 1) (obiecte, ființe) A lipsi de o parte integrantă. 2) fig. (texte, lucrări) A reduce, știrbind simțitor conținutul. [Sil. -chi-a] /Din trunchi
TRUNCHIÁ vb. I. tr. A ciunti, a mutila; a reteza. ♦ (Fig.) A suprima unul sau mai multe pasaje dintr-o operă literară. [Pron. -chi-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / trunchi, cf. fr. tronquer].
TRUNCHIÁ vb. tr. a ciunti, a mutila; a reteza. ◊ (spec.) a suprima unul sau mai multe pasaje dintr-o operă (literară). (după fr. tronquer)
TRUNCHIÁ vb. v. reteza.
trunchiá vb. (sil. -chi-a), ind. prez. 1 sg. trunchiéz, 3 sg. și pl. trunchiáză, 1 pl. trunchiém (sil. -chi-em); conj. prez. 3 sg. și pl. trunchiéze; ger. trunchíind (sil. -chi-ind); part. trunchiát