TROTÍL, trotiluri, s. n. (Chim.) Trinitrotoluen. – Din germ. Trotyl.TROTÍL s.n. Trinitrotoluen. [ germ. Trotyl].TROTÍL s. n. trinitrotoluen. ( germ. Trotyl)TROTÍL s. (CHIM.)
trinitrotoluen.trotíl s. n., pl. trotíluriTROTÍL ~uri n. Substanță solidă cristalizată, incoloră sau galbenă-deschisă, obținută din toluen, folosită ca exploziv puternic; trinitrotoluen. /germ. Trotyl