TROSNITÚRĂ, trosnituri, s. f. Faptul de a trosni; zgomot specific produs de un obiect când plesnește, când crapă etc.; pocnitură, pârâitură, trosnet. – Trosni + suf. -tură.
TROSNITÚRĂ s. 1. v. trosnet. 2. v. pocnitură. 3. v. ples-nitură.
trosnitúră s. f., g.-d. art. trosnitúrii; pl. trosnitúri