TROPĂÍT, tropăituri, s. n. Tropăială. – V. tropăi.TROPĂÍT s. 1. tropăială, tropăitură, tropot, (rar) zupăit, zupăitură, (pop.) treapăd, (reg.) zdupăială, (Mold. și Bucov.) dupăit, dupăitură. (~ de copite.) 2. ropot. (Un ~ de bocanci.)tropăít s. n., pl. tropăíturiTROPĂÍ, trópăi, vb. IV. Intranz. A face zgomot lovind pământul, podeaua cu picioarele sau cu copitele; a tropoti. ♦ (Fam.) A juca, a dansa (cu zgomot). – Trop1 + suf. -ăi.A TROPĂÍ trópăi intranz.
1) A produce zgomot cu picioarele în timpul mersului sau alergării; a face „trop-trop”. 2) fig. fam. A se mișca în ritm de dans, făcând zgomot cu picioarele; a juca; a dansa. /Din tropTROPĂÍ vb. (rar) a tropoti, a zupăi, (reg.) a zdupăi, (Mold. și Bucov.) a dupăi. (Nu mai ~ atâta!; caii ~.)tropăí vb., ind. și conj. prez. 1 și 2 sg. trópăi, 3 sg. trópăie, imperf. 3 sg. tropăiá; ger. tropăínd