TRONÁRE, tronări, s. f. Acțiunea de a trona și rezultatul ei. – V. trona.
TRONÁRE s.f. Acțiunea de a trona și rezultatul ei. [ trona].
tronáre s, f., g.-d, art, tronării; pl. tronări
TRONÁ, tronez, vb. I. Intranz. A se afla pe tron¹; a domni, a guverna. ♦ Fig. A domina, a adopta o poziție de superioritate; a-și da aere, importanță. – Din fr. trôner.
A TRONÁ ~éz intranz. 1) A se afla la tron; a conduce un stat. 2) fig. A deține o poziție de superioritate (prin volum, forță, intensitate, valoare etc.) în raport cu cele din jur; a domina. /fr. trôner
TRONÁ vb. I. intr. A domni, a stăpâni (peste o țară), a guverna. ♦ (Fig.) A domina; a lua o poziție afectată de superioritate. [ fr. trôner].
TRONÁ vb. intr. 1. a domni, a stăpâni (peste o țară), a guverna. 2. (fig.) a domina; a lua o poziție afectată de superioritate. ( fr. trôner)
TRONÁ vb. v. stăpâni.
troná vb., ind. prez. 1 sg. tronéz, 3 sg. și pl. troneáză