TROMBONÍ, trombonesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A minți; a păcăli; a exagera. – V. trombon.
TROMBONÍ vb. v. minți.
tromboní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. trombonésc, imperf. 3 sg. tromboneá; conj. prez. 3 sg. și pl. tromboneáscă
TROMBÓN, tromboane, s. n. 1. Instrument muzical de suflat făcut din alamă, mai mare decât trompeta, cu timbrul mai aspru și mai puternic decât aceasta. 2. (Fam. și peior.) Gură (considerată ca organ al vorbirii). 3. (Fam.; la pl.) Minciuni; păcăleli, exagerări. – Din fr. trombone.
TROMBÓN ~oáne n. Instrument muzical de suflat, asemănător cu trompeta, dar mai mare decât aceasta, care emite sunete puternice, de înălțimi diferite. /fr. trombon
TROMBÓN s.n. Instrument muzical de suflat, din alamă, mult mai mare decât trompeta. [ fr., engl. trombone].
TROMBÓN s. n. 1. instrument muzical de suflat, dintr-un tub conic de alamă, în U, care produce sunete de înălțimi diverse prin modificarea lungimii coloanei de aer cu ajutorul unei culise sau al unui sistem de ventile. 2. (fam.; pl.) minciuni; păcăleli. ( fr. tromboane)
TROMBÓN s. v. gură.
trombón (instrumentist) s. m., pl. trombóni
trombón (instrument) s. n., pl. tromboáne