TROFICITÁTE s. f. Proprietate a materiei vii de a-și păstra structura normală prin asigurarea nutriției necesare. – Trofic + suf. -itate.
TROFICITÁTE f. 1) Proprietate de a-și menține structura normală prin nutriție. 2) Stare de nutriție a diferitelor organe și țesuturi. /trofic + suf. ~itate
TROFICITÁTE s.f. (Biol.) Ansamblul fenomenelor de nutriție a organismelor vii; stare de nutriție a diferitelor organe și țesuturi. [Cf. fr. trophicité].
TROFICITÁTE s. f. 1. ansamblul fenomenelor de nutriție a organismelor vii; stare de nutriție a diferitelor organe și țesuturi. 2. însușire a unui sol de a fi nutritiv pentru plante. ( fr. trophicité)
troficitáte s. f., g.-d. art. troficității