TRIUMVIRÁT, triumvirate, s. n. (În Roma antică) Formă de conducere politică reprezentând alianța a trei conducători politici și militari; persoanele care dețineau această conducere. [Pr.: tri-um-] – Din lat. triumviratus, fr. triumvirat.TRIUMVIRÁT s.n. Funcția și durata funcției de triumvir în Roma antică. [Pron. tri-um-. / lat. triumviratus, cf. fr. triumvirat].TRIUMVÍRAT s. n. 1. formă de conducere în Roma antică, între anii 60 și 43 a. Chr., reprezentând alianța a trei conducători politici și militari. 2. (p. ext.) asociație de trei persoane care exercită o putere, o influență. ( lat. triumviratus
, fr. triumvirat)triumvirát s. n. (sil. tri-um-), pl. triumviráteTRIUMVIRÁT ~e n. (în Roma antică) Formă de guvernământ în care puterea supremă era deținută de trei conducători politici și militari. ◊ Primul ~ alianță dintre Cezar, Pompei și Crassus. /lat. triumviratus, fr. triumvirat