TRIUMFÁL, -Ă, triumfali, -e, adj. 1. Care constituie un triumf, care duce la triumf, care vestește o mare biruință; fig. măreț, impunător, solemn, pompos. ◊ Marș triumfal = înaintare rapidă și victorioasă a unei armate într-un teritoriu străin, fără a întâmpina rezistență. Poartă triumfală = poartă a Romei antice (și a altor cetăți din antichitate) prin care intra carul de triumf al comandantului victorios întors din război. 2. (Astăzi rar) Triumfător. [Pr.: tri-um-] – Din lat.
triumphalis, fr. triomphal.TRIUMFÁL, -Ă adj. De triumf; biruitor, învingător; (fig.) impunător, solemn, pompos. ♦ Marș triumfal = înaintare rapidă și victorioasă a unei armate pe un teritoriu străin. [Pron. tri-um-. / cf. lat. triumphalis, fr. triomphal].TRIUMFÁL, -Ă adj. 1. de triumf; biruitor, învingător, victorios. 2. (fig.) impunător, solemn, pompos; care stârnește admirație, entuziasm. ( lat. triumphalis, fr. triomphal)TRIUMFÁL adj. triumfător, (înv.) triumfalnic. (S-a bucurat de o primire ~.)triumfál adj. m. (sil. tri-um-), pl. triumfáli; f. sg. triumfálă, pl. triumfáleTRIUMFÁL ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de triumf; referitor la triumf. Coroană ~ă. 2) și adverbial Care se face cu triumf; susținut cu triumf. Marș ~. 3) Care constituie un triumf; cu caracter de triumf. Succes ~. /lat. triumphalis, fr. triomphal