TRITÓN1, tritoni, s. m. 1. Zeitate marină greacă, închipuită cu bust de om și cu coadă de pește. 2. Numele mai multor specii de animale amfibii cu înfățișarea unor mormoloci de broască, având de obicei în lungul spatelui o creastă viu colorată (Triturus). [Acc. și: tríton] – Din fr. triton, lat. Triton, -onis.TRITÓN3, tritoni, s. m. (Fiz.) Nucleu al atomului de tritiu, alcătuit dintr-un proton și doi neutroni. – Din fr. triton.TRITÓN2, tritonuri, s. n. (Muz.) Interval melodic sau armonic de trei tonuri. – Din it. tritono, fr. triton.TRITÓN1 s.m. 1. Zeitate marină greacă închipuită cu bust de om și cu coadă de pește; (p. ext.) statuie reprezentând această zeitate. 2. Batracian având înfățișarea unui mormoloc de broască; salamandră de apă. ♦ Gen de moluște marine gasteropode. [ lat., fr. triton].TRITÓN2 s.m. Nucleu al atomului de tritiu. [Cf. fr., it. tritone, germ. Triton trit(iu) + -on].TRITÓN s.n. Denumire a cvartei mărite care cuprinde un interval de trei tonuri. [ fr. triton
, cf. gr. tritonos tri – trei, tonos – ton].TRITÓN1 s. m. 1. zeitate marină greacă cu bust de om și coadă de pește. 2. batracian având înfățișarea unui mormoloc de broască; salamandră de apă. 3. moluscă gasteropodă marină, cu o cochilie conică, lungă. ( lat., fr. triton, germ. Triton)TRITÓN3 s. m. nucleu al atomului de tritiu dintr-un proton și doi neutroni. ( fr. triton)TRITÓN2 s. n. (muz.) interval de trei tonuri; cvartă mărită; cvintă micșorată. ( it. tritono, fr. triton)tritón (zeitate, animal, nucleu al atomului de tritiu) s. m., pl. tritónitritón (interval muzical) s. n., pl. tritónuriTRITÓN1 ~uri n. muz. Interval de cvartă mărită sau de cvintă micșorată, compus din trei tonuri. /it tritono, fr. tritonTRITÓN2 ~i m. 1) (în mitologia greacă) Zeu marin cu chip de semiom-semipește. 2) zool. Batracian asemănător cu mormolocii de broască. /lat. triton, ~onis, fr. triton