TRIPOTÁJ, tripotaje, s. n. (Livr.) Afacere necinstită; potlogărie, matrapazlâc. [Pl. și: tripotájuri] – Din fr. tripotage.
TRIPOTÁJ s.n. (Rar) Afacere murdară, necinstită. [Pl. -je, -juri. / fr. tripotage].
TRIPOTÁJ s. n. afacere murdară, necinstită; potlogărie. ( fr. tripotage)
TRIPOTÁJ s. v. escrocherie, hoție, impostu-ră, înșelăciune, înșelătorie, pungășeală, pungășie, șarlatanie, șmecherie.
tripotáj s. n., pl. tripotáje
TRIPOTÁJ ~e n. livr. Acțiune necinstită, întreprinsă cu scopul de a înșela pe cineva; șarlatanie; potlogărie; escrocherie; coțcărie. /fr. tripotage