TRÍPOLI s. n. Sediment de bioxid de siliciu alcătuit din scoici și infuzori, întrebuințat în industrie. – Din fr. tripoli.TRÍPOLI n. Rocă sedimentară silicoasă poroasă, întrebuințată în industrie; diatomit; kiselgur. /fr. tripoliTRÍPOLI s.n. Diatomit. [Pron. -po-li. / fr. tripoli].TRÍPOLI s. n. diatomit. ( fr. tripoli)TRÍPOLI s. (MIN.)
diatomit, kieselgur, pămânțel, pământ de diatomee.trípoli s. n. (sil. -po-li)TRIPÓL, tripoli, s. m. Rețea electrică tripolară. – Din fr. tripôle, engl. tri-pole.TRIPÓL s.m. (Fiz.) Rețea electrică cu trei borne de acces. [ fr. tripôle ].TRIPÓL s. m. rețea electrică tripolară. ( fr. tropôle)tripól s. m., pl. tripóli