TRÍPOLI s. n. Sediment de bioxid de siliciu alcătuit din scoici și infuzori, întrebuințat în industrie. – Din fr. tripoli.
TRÍPOLI n. Rocă sedimentară silicoasă poroasă, întrebuințată în industrie; diatomit; kiselgur. /fr. tripoli
TRÍPOLI s.n. Diatomit. [Pron. -po-li. / fr. tripoli].
TRÍPOLI s. n. diatomit. ( fr. tripoli)
TRÍPOLI s. (MIN.) diatomit, kieselgur, pămânțel, pământ de diatomee.
trípoli s. n. (sil. -po-li)
TRIPÓL, tripoli, s. m. Rețea electrică tripolară. – Din fr. tripôle, engl. tri-pole.
TRIPÓL s.m. (Fiz.) Rețea electrică cu trei borne de acces. [ fr. tripôle].
TRIPÓL s. m. rețea electrică tripolară. ( fr. tropôle)
tripól s. m., pl. tripóli