TRÍNCĂ, trinci, s. f. Pânză pătrată așezată la baza trinchetului unei nave cu pânze. – Din it. trinca.
TRÍNCĂ s.f. Pânză de corabie aflată la baza trinchetului. [ it. trinca].
TRÍNCĂ s. f. velă pătrată învergată la baza arborelui trichet. ◊ vergă de susținere a acestei vele. ( it. trinca)
tríncă s. f. – Trinchet, pînză de trinchet. Sp. trinca, fără îndoială prin mijlocire orientală.
tríncă s. f., g.-d. art. tríncii, pl. trinci