TRIGONOMETRÍE s. f. Ramură a matematicii care se ocupă cu studierea proprietăților funcțiilor trigonometrice, a relațiilor dintre aceste funcții și a relațiilor dintre laturile și unghiurile unui triunghi. – Din fr. trigonométrie.TRIGONOMETRÍE s.f. Ramură a matematicii care studiază relațiile metrice dintre laturile și unghiurile unui triunghi. [Gen. -iei. / cf. fr. trigonométrie gr. trigonom – triunghi, metron – măsură].TRIGONOMETRÍE s. f. ramură a matematicii care studiază proprietățile funcțiilor trigonometrice și relațiile dintre ele. ( fr. trigonométrie)TRIGONOMETRÍE, trigonometrii, s. f. Ramură a matematicii care se ocupă cu studierea relațiilor metrice dintre laturile si unghiurile unui triunghi. ◊ Trigonometrie
plană = trigonometrie care se ocupă cu studierea relațiilor dintre laturile și unghiurile triunghurilor plane. ◊ Trigonometrie sferică = trigonometrie care se ocupă cu studierea relațiilor dintre laturile și unghiurile triunghurilor trasate pe o sferă. – Fr. trigonométrie ( gr.).trigonometríe s. f. (sil. -tri-), art. trigonometría, g.-d. trigonometríi, art, trigonometríeiTRIGONOMETRÍE ~i f. Ramură a matematicii care se ocupă cu studiul relațiilor metrice dintre laturile și unghiurile triunghiurilor. [G.-D. trigonometriei; Sil. -me-tri-] /lat. trigonometria, fr. trigonométrie