TRIFURCÁRE s.f. Faptul de a se trifurca. [ trifurca].
A SE TRIFURCÁ pers. 3 se trifúrcă intranz. A se împărți în trei ramuri sau ramificații. /fr. trifurquer
TRIFURCÁ vb. I. refl. A se împărți în trei (ca brațele unei furci). [P.i. trifúrc. / fr. trifurquer, cf. lat. tri – trei, lat. furca – furcă].
TRIFURCÁ vb. refl. a se ramifica în trei ramuri, direcții. ( fr. trifurquer)
trifurcá vb., ind. prez. 1 sg. tirfurchéz, 3 sg. și pl. trifurcheáză