TRAPÉZĂ, trapeze, s. f. Sală de mese (într-o mănăstire); refector, trapezare, trapezărie. – Din sl. trapeza.TRAPÉZĂ s. refector, (înv.) trapezare, trapezărie. (~ la o mănăstire.)trapéză (-ze), s. f. – Sufragerie a unei mănăstiri. Mgr. τραπέζα „masă” prin intermediul sl. trapeza (Murnu, 57; cf. Vasmer, Gr., 143), cf. bg. tărpez, sb. trpeza. Este dubletul lui trapez,
s. n., din fr. trapèze. – Der. trapezare, s. f. (refectoriu), din mgr. τραπεζαρεïον, cf. sl. trapezarĭ (Conev 108); trapezărie, s. f. (refectoriu), cu suf. –ie; trapezar(iu), s. m. (persoană care pune masa într-o trapeză).trapéză (refector) s. f., g.-d. art. trapézei; pl. trapézeTRAPÉZĂ ~e f. Sală de mese într-o mănăstire; tricliniu. /sl. trapeza