TRANZISTÓR, tranzistoare, s. n. 1. Semiconductor al unui circuit electric servind ca amplificator de putere. 2. Aparat de radio portativ prevăzut cu mai multe tranzistoare (1). [Pl. și: (m.) tranzistori. – Var.: transistór s. n.] – Din fr. transistor, germ. Transistor.
TRANZISTÓR s.n. 1. Dispozitiv cu semiconductori cu trei electrozi care amplifică tensiuni sau curenți electrici. 2. Aparat de radio portativ echipat cu tranzistoare. [Pl. și (s.m.) -ori, var. transistor s.n.m. / engl., fr., it. transistor engl. trans(fer) + (res)istor – rezistență de transfer].
TRANZISTÓR I. s. n. /s. m. dispozitiv electronic din semiconductoare cu trei electrozi care amplifică tensiuni sau curenți electrici. II. s. n. aparat de radio portativ echipat cu tranzistori (I). ( fr. transistor, germ. Transitor)
tranzistór (semiconductor) s. n./s. m., pl. tranzistoáre/tranzistóri
tranzistór (aparat de radio) s. n., pl. tranzistoáre
TRANZISTÓR1 ~oáre n. Piesă semiconductoare pentru generarea, amplificarea și transformarea oscilațiilor electrice. [Pl. și tranzistori] /fr. transistor, germ. Transistor
TRANZISTÓR2 ~oáre n. Aparat de radio portativ. /fr. transistor, germ. Transistor