TRANSMISIÚNE, transmisiuni, s. f. I. Faptul de a transmite. 1. Trecere a energiei, a radiațiilor, a undelor dintr-un loc în altul, fără deplasarea surselor acestora. ♦ Emisiune radiofonică. ♦ Trupe (sau unități etc.) de transmisiuni = trupe specializate în executarea și asigurarea legăturilor prin radio, telefon etc. 2. (Jur.) Trecere a unui bun, a unui drept de la o persoană la alta. II. (În forma transmisie) Ansamblu de organe de mașini, de mecanisme, dispozitive etc. cu ajutorul cărora se transmite mișcarea de la un organ de mașină la altul sau de la o mașină la alta. [Pr.: -si-u-, – Var.: transmísie s. f.] – Din fr. transmission, lat. transmissio, -onis.
TRANSMISIÚNE s.f. 1. Faptul de a transmite; transmitere. 2. Comunicare între un post emițător și un post receptor de telegrafie, telefonie sau radiofonie; emisiune radiofonică. ♦ (la pl.) Ansamblul mijloacelor tehnice de legătură utilizate de unitățile militare în timpul operațiilor. ◊ Trupe de transmisiuni = trupe specializate în executarea și asigurarea legăturilor prin radio, telefon etc. 3. (Jur.) Trecere a unui lucru, a unui drept unei alte persoane. [Pron. -si-u-, var. transmisie s.f. / cf. fr. transmission, lat. transmissio].
TRANSMISIÚNE s. f. 1. faptul de a transmite; transmitere. 2. comunicare între un post emițător și un post receptor de telegrafie, telefonic sau radiofonic; emisiune radiofonică. ◊ (mil.; pl.) trupe specializate în executarea și asigurarea legăturilor prin radio, telefon etc. 3. (jur.) trecere a unui lucru, a unui drept unei alte persoane. ( fr. transmission, lat. transmissio)
TRANSMISIÚNE s. 1. transmitere (Curea de ~; ~ radiațiilor.) 2. (JUR.) transfer, transmitere. (~ de drepturi.) 3. (FIZ.) emisiune. (~ radiofonică.) 4. (FIZ.) transport. (ă energiei electromagnetice.)
transmisiúne (mil., jur.) s. f. (sil. -si-u-; mf. trans-) g.-d. art. transmisiúnii; pl. transmisiúni
transmisiúne (sil. -si-u-)/transmísie (transmitere, ansamblu de mecanisme) (mf. trans-) s. f. (sil. -si-e; mf. trans-), art. transmisiúnea/transmísia (sil.-si-a), g.-d. art. transmisiúnii/transmísiei; pl. transmisiúni/transmísii
TRANSMISIÚNE ~i f. 1) Comunicare de la emițător spre receptor (prin radio, telefon, telegraf etc.). 2) jur. Trecere a unui drept sau a unui bun de la o persoană la alta. 3) Dispozitiv cu ajutorul căruia se transmite mișcarea (de la un organ de mașină la altul sau de la o mașină la alta). [G.-D. transmisiunii; Sil. trans-mi-si-u-; Var. transmisie] /fr. transmission