TRANSIGÉNT, -Ă, transigenți, -te, adj. (Livr.) Care cedează ușor, care face concesii și compromisuri; conciliant. – Din lat. transigens, -ntis, fr. transigeant.
TRANSIGÉNT, -Ă adj. (Liv.) Care cedează ușor, care face concesii; conciliant, împăciuitor. [ transige].
TRANSIGÉNT, -Ă adj. care cedează ușor, face concesii, compromisuri; conciliant. ( lat. transigens, după fr. transigeant)
transigént adj. m., pl. transigénți; f. sg. transigéntă, pl. transigénte
TRANSIGÉNT ~tă (~ți, ~te) rar Care face concesii; caracterizat prin admiterea compromisurilor. /fr. transigens