TRĂÍRE s. f. 1. Faptul de a trăi; viețuire. 2. Proces sufletesc, experiență sufletească (trăite cu intensitate). 3. Metodă metafizică de cunoaștere care pretinde că se poate ajunge la cunoașterea întregii realități pe baza experienței psihice subiective; totalitatea proceselor psihice care servesc ca mijloc de cunoaștere, ale acestei metode. – V. trăi.trăíre s. f., g.-d. art. trăírii; pl. trăíriTRĂÍ, trăiesc, vb. IV. 1. Intranz. A se afla în viață; a exista, a viețui. ◊ (În formule de mulțumire, de salut, de urare etc.) Sa trăiești! ◊ Expr. (Formulă de jurământ) Așa să trăiesc (sau să trăiești etc.) = pe cuvânt de onoare, zău (așa). 2. Intranz. A dura, a se menține, a dăinui; a se perpetua. 3. Intranz. și tranz. A-și duce, a-și petrece viața. ◊ Expr. (Intranz.) A trăi cu capul în nori = a nu-și da seama de realitate, a rămâne străin de ceea ce se petrece în jurul său. (Tranz.) A-și trăi traiul = a se bucura de viață, a duce un trai bun, fără griji. A-și trăi traiul (și a-și mânca mălaiul) = a îmbătrâni, a ajunge la capătul vieții. ♦ Intranz. (Cu determinări introduse prin prep. „pentru”) A-și închina, a-și consacra viața unui scop. ♦ Intranz. A se bucura, a profita din plin de viață. 4. Intranz. (Cu determinări locale) A fi stabilit undeva; a locui. 5. Intranz. A-și petrece viața împreună cu cineva; a conviețui. ♦ A avea relații de dragoste cu cineva (fără a fi căsătorit cu el, în afara căsătoriei legale). 6. Intranz. A-și procura cele necesare traiului, a-și câștiga existența, a se întreține. ◊ Expr. A trăi pe spinarea cuiva = a se întreține din munca sau din câștigul altcuiva. ♦ (Rar; cu determinări introduse prin prep. „cu”) A se hrăni cu… 7. Tranz. Fig. A simți cu intensitate, a participa emotiv, sufletește (la…). – Din sl. trajati.A TRĂÍ ~iésc 1. intranz. 1) A se afla în viață; a-și duce existența; a viețui; a exista. ◊ ~ cât lumea a avea o viață foarte lungă. Să trăiești! a) formulă de salut; b) formulă de mulțumire pentru un bine făcut. 2) (urmat, de obicei, de un circumstanțial de mod) A practica un (anumit) mod de trai; a duce. ◊ ~ ca în sânul lui Dumnezeu (sau lui Avraam) a duce o viață îmbelșugată și fără griji. 3) A profita de bunurile vieții; a se bucura de viață. 4) A fi stabilit cu traiul (întru-un anumit loc); a locui. 5) pop. A fi în relații de dragoste cu cineva. ◊ ~ bine (sau rău) cu cineva a se împăca bine (sau rău) cu cineva. ~ (cu cineva) ca mâța cu câinele
a nu se înțelege (cu cineva). 6) A continua să existe; a dura; a dăinui; a persista. 7) (urmat de un complement indirect cu prepoziția din) A-și asigura existența cu mijloacele necesare. ~ din salariu. ◊ ~ din seul său a-și duce viața din ceea ce a agonisit. ~ pe spinarea cuiva a parazita. 8) (urmat de un complement indirect cu prepoziția cu) A-și menține existența fizică cu o anumită hrană. ~cu verdețuri. 2. tranz. 1) A consuma prin existență. ~ o viață fericită. ~ clipe fericite. ◊ A-și ~ traiul (și a-și mânca mălaiul) a ajunge la sfârșitul vieții. 2) fig. A simți cu toată făptura. ~ o mare bucurie. 3) A transpune în fapte reale. A-și ~ arta sa. /sl. trajatiTRĂÍRE ~i f. Proces sufletesc trăit cu intensitate. /v. a trăiTRĂÍ vb. 1. a viețui, (pop.) a hălădui, a sălășlui, (reg.) a lăbădui, a sălăși, (Olt.) a sufleți, (înv.) a custa, a locui, a sălășui, a via. (Au ~ fericiți pe aceste meleaguri.) 2. a exista, a fi, a viețui, (rar) a ființa, (reg.) a lăbădui, (înv.) a dăinui. (Cât ~, omul învață.) 3. a o duce, a viețui. (Cum ~?) 4. v. coabita. 5. a viețui, (rar) a mișca. (Nu mai ~.) 6. a petrece. (A ~ acolo o bună parte din viață.) 7. v. apuca. 8. a se ține, a viețui. (~ de azi pe mâine.) 9. v. întreține. 10. v. crește. 11. v. simți. 12. v. dăinui.A trăi ≠ a muritrăí (-ăésc, -ít), vb. – 1. A fi în viață, a exista. – 2. A locui, a sta. – 3. A coabita, a conviețui. – 4. A avea relații strînse, a fi în c********j. – 5. A dura, a fi permanent, a se menține. – 6. (Înv.) A crea, a da viață. – 7. A suporta, a experimenta. – Megl. trăiés, trăiri „a suporta”. Sl. trajati „a dura” (Miklosich, Slaw. Elem., 49; Cihac, II, 419; Șeineanu, Semasiol., 191; Tiktin), cf. bg. traja „a trăi”, sb., cr., slov. trajati „a dura”. A înlocuit pe via „a trăi”, cf. aici. Bg. pare a reproduce evoluția semantică a rom. Der. din lat. trahĕre, cf. it. tirare avanti (Rohlfs, Differenzierung, 62) nu pare probabilă. Der. trai, s. n. (viață, existență; ședere); trainic, adj. (viu, care trăiește, existent; durabil, rezistent), cu suf. –nic și în parte cu semantismul sl., cf. sl. trajanŭ „durabil”; netrainic, adj. (efemer, de scurtă durată); trăinicie, s. f. (soliditate, rezistență); trăitor, adj. (viu, care trăiește, stătător, locuitor).trăí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. trăiésc, imperf. 3 sg. trăiá; conj. prez. 3 sg. și pl. trăiáscă