TRĂDĂTÓR, -OÁRE, trădători, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care trădează. – Trăda + suf. -ător.
TRĂDĂTÓR adj. v. a*****r, infidel, necredincios, nefidel.
TRĂDĂTÓR adj., s. 1. adj., s. vânzător,(înv.) proditor, prodot. (~ de patrie.) 2. s. iudă, vânzător. (Ești un ~, amice!) 3. adj. (înv.) hain. (Exista printre ei un om ~.)
trădătór s. m., pl. trădătóri
TRĂDĂTÓR¹ ~oáre (~óri, ~oáre) Care trădează. Plan ~. Acțiuni ~oare. /a trăda + suf. ~tor
TRĂDĂTÓR² ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Persoană care săvârșește un act de trădare. /a trăda + suf. ~tor
trădătoáre s. f., g.-d. art. trădătoárei; pl. trădătoáre