TOTÉM, totemuri, s. n. 1. Animal, plantă sau, rar, obiect considerat de unele triburi primitive ca strămoș și protector al populației respective și venerat ca atare. 2. Imagine, reprezentată de obicei sculptural, a unui totem (1). [Pl. și: (m.) totemi] – Din fr. totem.
TOTÉM s.n. 1. Animal, plantă sau obiect considerat la unele populații primitive ca obiect de cult și socotit uneori ca strămoșul populației respective. 2. Imagine, reprezentată de obicei sculptural a unui totem (1). [Pl. -muri, (s.m.) -mi. / fr. totem cuv. indian].
TOTÉM s. n. /s. m. 1. animal, plantă, obiect considerat la unele populații primitive ca strămoș și protector al populației respective și venerat ca atare. 2. imagine, reprezentată sculptural, a unui totem (1). ( fr. totem)
totém s. n./s. m., pl. totémuri/totémi
TOTÉM ~uri n. (în societatea primitivă) 1) Simbol mitic reprezentat printr-un animal, printr-o plantă sau printr-un obiect, considerat, de unele triburi, ca strămoș protector, fiind venerat. 2) Imagine sculpturală a unui asemenea simbol. /fr. totem