TOTALIZÁRE, totalizări, s. f. Acțiunea de a totaliza și rezultatul ei; adunare, însumare. – V. totaliza.
TOTALIZÁRE s.f. Acțiunea de a totaliza și rezultatul ei; însumare, adunare; generalizare. [ totaliza].
TOTALIZÁRE s. 1. adunare. 2. v. însumare.
totalizáre s. f., g.-d. art. totalizării; pl. totalizări
TOTALIZÁ, totalizez, vb. I. Tranz. A socoti suma, totalul; a aduna. ♦ A întruni un număr de…, a însuma. – Din fr. totaliser.
A TOTALIZÁ ~éz tranz. 1) (elemente omogene) A supune operației de adunare; a suma; a aduna. 2) A conține în sine; a număra în total. 3) (afirmații, opinii, observații etc.) A supune unei priviri de ansamblu (trăgând concluzii). /fr. totaliser
TOTALIZÁ vb. I. tr. 1. A calcula suma totală a ceva, a face totalul, a aduna. ♦ A însuma. 2. A generaliza, a sintetiza. [ fr. totaliser].
TOTALIZÁ vb. tr. 1. a face totalul, a aduna. ◊ a însuma. 2. a generaliza, a sintetiza. ( fr. totaliser)
TOTALIZÁ vb. 1. v. aduna. 2. v. însuma.
totalizá vb., ind. prez. 1 sg. totalizéz, 3 sg. și pl. totalizeáză