TORTURÁRE, torturări, s. f. Acțiunea de a tortura și rezultatul ei; tortură. – V. tortura.
TORTURÁRE s.f. Acțiunea de a tortura și rezultatul ei; chinuire; tortură. [ tortura].
TORTURÁRE s. chinuire, schingiuire. (~ unui martir.)
torturáre s. f., g.-d. art. torturării; pl. torturări
TORTURÁ, torturez, vb. I. Tranz. A supune (pe cineva) la chinuri fizice violente; a schingiui; p. ext. a supune (pe cineva) la chinuri morale; a chinui. ♦ (Despre stări sufletești) A roade, a frământa, a obseda în mod dureros. ♦ Fig. A forța, a stâlci, a poci cuvintele, stilul, limba, versul etc. – Din fr. torturer.
A TORTURÁ ~éz tranz. 1) (ființe) A supune la torturi, la chinuri groaznice; a schingiui. 2) (despre gânduri, sentimente etc.) A urmări întruna în mod obsedant; a frământa; a chinui; a munci; a tiraniza. 3) rar (cuvinte, expresii etc.) A denatura, încălcând corectitudinea; a schingiui; a stâlci; a poci. ~ limba. /fr. torturer
TORTURÁ vb. I. tr. A supune la torturi; a chinui, a schingiui. ♦ (Fig.) A supune pe cineva la chinuri morale; a frământa, a neliniști. ♦ (Fig.) A forța, a stâlci (limba, stilul etc.). [Cf. fr. torturer, it. torturare].
TORTURÁ vb. tr. 1. a supune la torturi; a chinui, a schingiui. ◊ (fig.; despre stări sufletești) a obseda, a frământa mintea, a neliniști. 2. (fig.) a forța (sensul), a stâlci (limba, stilul etc.). ( fr. torturer)
TORTURÁ vb. 1. a canoni, a căzni, a chinui, a munci, schingiui, a trudi, (înv. și reg.) a pedepsi, (reg.) a negăti, a strânge, (înv.) a străstui. (L-au ~ pentru a-și mărturisi crima.) 2. v. obseda.
torturá vb., ind. prez. 1 sg. torturéz, 3 sg. și pl. tortureáză