TORNÁDĂ1, tornade, s. f. Furtună violentă (în formă de vârtej), care afectează regiuni întinse; vârtej de vânt devastator cu o arie restrânsă, adesea însoțit de ploi torențiale. – Din fr. tornade.
TORNÁDĂ2, tornade, s. f. Dedicație care încheia poezia trubadurilor și în care se reluau o idee și unele versuri deja exprimate. – Din fr. tornada.
TORNÁDĂ s.f. 1. Trombă de vânt cu o viteză foarte mare, care produce mari stricăciuni. 2. Dedicație care încheia poezia trubadurilor și în care se relua o idee deja exprimată și unele versuri folosite mai înainte în aceeași piesă. [Var. tornado s.n. / fr. tornade, cf. sp. tornado – furtună].
TORNÁDĂ1 s. f. trombă de vânt cu o viteză foarte mare, care produce mari stricăciuni. ( fr. tornade, sp. tornado)
TORNÁDĂ2 s. f. dedicație care încheia poezia trubadurilor și în care se relua o idee deja exprimată și unele versuri folosite mai înainte în aceeași piesă. ( fr. tornada)
tornádă s. f., g.-d. art. tornádei; pl. tornáde
TORNÁDĂ ~e f. Vârtej violent, însoțit adeseori de ploi torențiale, care cuprinde regiuni întinse. /fr. tornade, sp. tornado