TOPORÁȘ, (1) toporașe, s. n., (2) toporași, s. m. 1. S. n. Diminutiv al lui topor; toporel. 2. S. m. Numele mai multor plante erbacee cu flori albastre-violete, rar roșietice sau albe; viorea (Viola). – Topor + suf. -aș.
TOPORÁȘ s. 1. (pop.) toporel, toporuș. (Un ~ pentru lemne.) 2. (BOT.; Viola odorata; mai ales la pl.) violetă, viorea, (rar) violă, (reg.) călțunaș, cârligel, cocoșel, garoafă, găurea, micsandră, micșunea, nemțoaică, tămâioară, vioară, floare-domnească, flori-mărunte (pl.), flori-mărunțele (pl.), zambilă-de-câmp. 3. (BOT.; Viola alpina; mai ales la pl.) viorea, viorică, (reg.) micșunea-de-munte.
TOPORÁȘ s. v. căldărușă, tămâioară.
toporáș (plantă) s. m., pl. toporáși
toporáș (unealtă) s. n., pl. toporáșe
TOPORÁȘ ~i m. Plantă erbacee cu frunze în formă de inimă și cu flori albastre-violete, plăcut mirositoare. /topor + suf. ~aș
TOPORÁȘI s. pl. v. nemțișor, surguci, tămîioară, viorea.