TOPONOMÁSTICĂ s. f. Toponimie (2). – Din fr. toponomastique, germ. Toponomastik.
TOPONOMÁSTICĂ f. Ramură a lingvisticii care se ocupă cu studiul toponimelor; toponimie. /fr. toponomastique, germ. Toponomastik
TOPONOMÁSTICĂ s.f. Toponimie (2). [Gen. -cii. / cf. fr. toponomastique, germ. Toponomastik].
TOPONOMÁSTICĂ s. v. toponimie.
toponomástică s. f. (sil. mf. top-), g.-d. art. toponomásticii
TOPONOMÁSTIC, -Ă I. adj. referitor la toponomastică. II. s. f. toponimie (2). ( fr. toponomastique, /II/ germ. Toponomastik)