TOPÉNIE, topenii, s. f. (Fam.) Prăpăd, dezastru. ◊ Expr. Topenia pământului = a) din cale-afară, peste măsură; b) căldură foarte mare, caniculă, arșiță. – Topi + suf. -enie.
TOPÉNIE s. v. calamitate, catastrofă, decedare, deces, dezastru, dispariție, flagel, grozăvie, moarte, năpastă, nenorocire, pacoste, pieire, potop, prăpăd, prăpădire, pustiire, răposare, sfârșit, sinistru, stingere, sucombare, urgie.
topénie s. f. (sil. -ni-e), art. topénia (sil. -ni-a), g.-d. art. topéniei; pl. topénii, art. topéniile (sil. -ni-i-)
ȚOPÉNIE, țopenii, s. f. Comportament, atitudine, vorbă etc. de țoapă. – Țoapă + suf. -enie.
țopénie s. f., art. țopénia, g.-d. art. țopéniei; pl. țopénii, art. țopéniile