TONTOLÉTE, tontoleți, adj., s. m. (Pop.) Tont. – Tont + suf. -olete.
TONTOLÉTE adj., s. v. bleg, nătăfleț, nătărău, nătâng, neghiob, nerod, netot, prost, prostănac, stupid, tont, tontălău.
tontoléte adj. m., s. m., pl. tontoléți
TONTOLÉTE ~ți m. fam. Om tont. /tont + suf. ~olete