TOLERÁRE s. f. Acțiunea de a tolera. – V. tolera.TOLERÁRE s.f. Acțiunea de a tolera. [ tolera].toleráre s. f., g.-d. art. tolerării TOLERÁ, tolerez, vb. I. Tranz. A îngădui, a permite o situație, un fapt (nepermis); a trece cu vederea. ♦ A admite, a suporta. – Din fr. tolérer.A TOLERÁ ~éz tranz. 1) (persoane) A accepta admițând în apropiere și făcând abstracție de neajunsuri; a suporta; a suferi; a răbda. 2) (fapte supărătoare nepermise) A admite în mod conștient și tacit; a suporta; a suferi; a îngădui. 3) med.
(tratamente, medicamente) A suporta fără reacție de respingere. /fr. tolérerTOLERÁ vb. I. tr. A îngădui, a permite (ceva nepermis). ♦ A admite, a suporta în apropiere (pe cineva). [Cf. fr. tolérer, lat. tolerare].TOLERÁ vb. tr. a îngădui, a permite (ceva nepermis). ◊ a admite, a suporta în apropiere (pe cineva). ♦ a ~ un medicament, un tratament = a suporta fără reacție patologică. ( fr. tolérer)TOLERÁ vb. 1. v. îngădui. 2. v. suporta.tolerá vb., ind. prez. 1 sg. toleréz, 3 sg. și pl. tolereáză