TOCĂNÍȚĂ, tocănițe, s. f. Diminutiv al lui tocană. – Tocană + suf. -iță.
TOCĂNÍȚĂ s. v. orbete.
tocăníță, tocăníțe, s.f. (reg.) 1. ciocănitoare. 2. bibilică. 3. cârtiță.
tocăníță s. f., g.-d. art. tocăníței; pl. tocăníțe