TIVÍC s. n. (Reg.) Laț cu care se prind păsări. ◊ Expr. A da (pe cineva) în tivic = a bate zdravăn.
TIVÍC s. v. laț.
tivíc, tivíce, s.n. (reg.) 1. laț de prins păsări de baltă. 2. tărbacă pentru câini.
tivíc (-curi), s. n. – Laț, coardă. Origine necunoscută. Der. din tc. tevfik „sfîrșit” (Scriban) este improbabilă. Trebuie să fie cuvînt identic cu tivig, s. n. (Banat, stinghie). – Der. tivilincă, s. f. (intrument primitiv pentru a împleti lațuri de păr de cal sau de capră); tivilichi, s. n. (pieptar, corset); tivilichie, s. f. (pieptar), cuvinte pe care Șeineanu, II, 363 le explică pornind de la ilic „pieptar” cu primul element obscur.