TITULARIZÁRE, titularizări, s. f. Acțiunea de a titulariza și rezultatul ei. – V. titulariza.TITULARIZÁRE s.f. Acțiunea de a titulariza și rezultatul ei. [ titulariza].TITULARIZÁRE s. v. definitivare.titularizáre s. f., g.-d. art. titularizării; pl. titularizăriTITULARIZÁ, titularizez, vb. I. Tranz. A numi pe cineva ca titular al unui post (în care funcționa până atunci în mod provizoriu). – Din fr. titulariser.A TITULARIZÁ ~éz
tranz. rar (persoane) A face titular; a numi definitiv într-un post deținut anterior temporar. /fr. titulariserTITULARIZÁ vb. I. tr. (Rar) A numi, a face pe cineva titular al unui post. [ fr. titulariser].TITULARIZÁ vb. tr. a numi (pe cineva) titular (1) al unui post. ( fr. titulatiser)TITULARIZÁ vb. v. definitiva.titularizá vb., ind. prez. 1 sg. titularizéz, 3 sg. și pl. titularizeáză