TITUBÁȚIE, titubații, s. f. (Franțuzism) Nesiguranță în mers și în mișcări. – Din fr. titubation.
TITUBÁȚIE s.f. (Franțuzism) Nesiguranță în mers și în mișcări. [Gen. -iei. / cf. fr. titubation, lat. titubatio].
TITUBÁȚIE s. f. nesiguranță în mers și în mișcări. ( fr. titubation)
titubațíe s. f. (sil. -ți-e), art. titubațía (sil. -ți-a), g.-d. art. titubațíei; pl. titubațíi, art. titubațíile (sil. -ti-i-)