TITIRISÍ, titirisesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Pop. și fam.) A (se) dichisi. – Et. nec.
titirisí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. titirisésc, imperf. 3 sg. titiriseá; conj. prez. 3 sg. și pl. titiriseáscă
TITIRÍ, titiresc, vb. IV. Refl. și tranz. (Reg. și fam.) A (se) dichisi, a (se) aranja, a (se) găti cu (prea) multă grijă. – Et. nec.
titirí, titirésc, vb. IV (reg. și fam.) 1. a așeza atent ceva. 2. (refl.) a se dichisi, a se aranja, a se găti.
titirí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. titirésc, imperf. 3 sg. titireá; conj. prez. 3 sg. și pl. titireáscă